15 Settembre, 2002
Piedibus di Franco Guindani
“PIEDIBUS” ghéera scrit sol manifèst sut a di putéi che caminàava.
Piedibus
“PIEDIBUS” ghéera scrit sol manifèst
sut a di putéi che caminàava.
Go capìit che ‘l vurìiva dìi de truvàase
lé
per endàa insèma a scola, a pée.
Ma cùma càambia i tèemp!
Cusa garèsum dat alùura, quan sium putéi,
de pudìi saltàa ‘nso ‘n carèt,
o vìighe na bicicléeta, an ruta,
per mia fàala a pée.
Quaidöon i vegnìiva de luntàan,
an quater o cinc chilometri i ghìia de fàa.
D’estàat l’éera àan na pasegiàada,
taia so per i sentéer, cùrèr a travèers i
càamp.
Ma d’invèernu, cui stivalìin de göma,
négher, che i te tegnìiva en frèt!
Sium inturcèent cun capéi e sciàarpi,
e ghium li braghi curti e i calsetòon
de làana tacàat cui lastic al curpèt.
Sal fiucàava l’éera na féesta:
balàadi, lìischi, fantìni; sentium gnàan el frèt.
I fioi di padròon i a purtàava in slita,
cul ninsòt tiràat d’an bèl caval
cul paisàan inturcent en del tabàr;
ma so mìia sa siun nòon che ia invidiàava
o iéra lùur che i nìiva na gran voia de giugàa.
Iéera altèer tèemp, altri stagiòon.
La primavera caminaun en de li rösi,
cercaum li violi, nasaum el prufom,
gudium el sulìin che ne scaldàava,
e la stràada l’éera sèen tròp curta.
Sium in tàanti, sium cuntèent, sium putéi.
La zèent la ne vardàava, la ne tegnìiva d’uc.
camion e màchini i ghìiva amò de végner
a impestàa l’aria;
apèena en qual carèt cun en caval o n’asenìin.
Ma chéel che adès se fidarès
a lasàa ndàa ‘n putél a scola de per lùu?
E alùura pulmìin, màchini e sàm
e intasamèent, e aria spurca.
Brau, ghi fat bèen a pensàaghe,
che impari i putèi, e pò la zèent,
a gudìise en pòo de muvimèent,
a vardàase atùurnu, a nasàa ‘l vèent,
a riscuprìi el sùul, la vista d’en qual fiurelìin
sguarnàat anca ne l’erba stèenta.
Pusèe de töt però che i’mpari cuma lè bèl
aviàase insèma a scola
per màan an cumpàgn,
cun tanti ròbi de vàarda e de cuntàase so.
Di Franco Guindani
 
|